Ce vrei tu?
Ce scop ai tu?
Pe jos, pe sus
Pe loc repaus
Ce visezi tu?
Ce simţi tu?
Nici fericit, nici întristat
De confort încătuşat
Ce aştepţi tu?
Ce voinţă ai tu?
Să refuzi, să reziști
Ori ţi-e frică să riști
Însă soarele nu te așteaptă
El de drumul său cată
Înseamnă că zilele se duc
Se scutur' ca frunzele de nuc
Încă o zi și apoi mâine
Va fi poate puțin mai bine
Și voi sădi, voi schimba ceva
În incolora viața mea
Tăcere apăsătoare
Frământări iniţiatoare
Grăbiţi în afirmaţie
Lipsiţi de inspiraţie
Adâncire superficială
Afecţiune artificială
Decoraţii efemere
Consecinţe severe
Noi, doi
Doi, noi
Vorbim în nişte limbi străine
Şi înţelesul sună vag
Ce-mi era clar când eram singur
Acum nu mai poate fi despicat
Şi ispita-mi este mare
În sine să mă retrag
Diferit simţim această lume
Şi trebuie să nu tac
Mâinile mele mai mult nu-ţi dau fiori
În ochii tăi nu văd farmece culori
Buzele mele doar reci suspine-ţi sorb
Înstrăinat eu sunt de al tău corp
Cuvintele mele acelaş sens au
De ce dar de la început nu te iritau?
Şi iar te îmbraci în enigmatice tăceri
Să le-nţeleg nu mai am eu puteri
Nimeni în viaţă de bine nu fuge
Aşa se întâmplă când ploaia întruna curge
Tu-mi spui că aşa-i mai bine pentru noi
Şi că soarta de va vrea vom fi iar în doi
Dar să ştii că dragostea e fină
Şi tot ce-a fost nu mai revine
Ieri eu puteam să mor pentru tine
Astăzi însă inima mea mai mult nu-ţi aparţine
Când te-am văzut cerul s-a înseninat
Şi nu mai era un tavan afumat
Ce-mi sugera un fad viitor apropiat
Când te-am auzit clopoţeii au sunat
Şi m-au trezit dintr-un somn adânc, uitat
Liniştea în fluturaşi a explodat
Nu cred în asemenea poveşti
Să fii deosebită asta îţi doreşti
Toţi te privesc eu cel mai insistent
Cu cât mai mult cu atât mai imprudent
Simt că adânc o să regret
De benevol eu pier
Ce infantil am fost când m-am lăsat ales
A fost un joc cu al meu insucces
Rămasem doar cu-n dulce amar înţeles
Nu vreau mai mult la asta să mă gândesc
Aleg tăcerea nu mai vreau să greşesc
Şi ce ţi-am spus cândva nu-mi mai amintesc
Orice n-aş face oricum va fi greşit
Mă amuză rolul ce mi l-ai oferit
Nu este cazul banal de a te servi
Eşti mai deşteaptă decât ai părut a fi
Te dai la toţi în braţe doar eu sunt ignorat
Ce stranii nepăsări le faci prea accentuat
Nu mai întoarce capul pentru a mă privi
Fii mai deşteaptă decât ai părut a fi
Când trec pe lângă tine te faci că nu mă vezi
Figurile acestea le faci cu nişte ochi prea verzi
Orice n-ai face oricum nu te-ai ivi
Mereu vei fi alta decât pari a fi
De la prima vedere nu ţi-am părut deosebit
De la a doua tăcere tu te-ai răzgândit
Bombonico, ce-ai făcut cu mine?
Bombonico, tu şi alta nimeni
Bombonico, am luat din mâna ta
Bombonico, o bombonea…
Întâmplător ai apărut
O pietricică de smarald din noapte a căzut
Şi deliciosul gust
Niciodată în viaţă n-o să-l uit
Bombonico, nu mă chinui
Bombonico, nu mai vorbi
Bombonico, am luat din gura ta
Bombonico, o bombonea…
Şi fără să vreau la tine gându-mi zboară
În faţa mea chipul tău-mi apare
Şoptind numele tău
Şi fără să vreau al tău număr culeg
Mă las dus de val în care mă-nec
Auzind glasul tău
Bombonico, nu mă-nebuni
Bombonico, nu mai fugi
Bombonico, pe burtica ta
Bombonico, ai o bombonea…