Mâinile mele mai mult nu-ţi dau fiori
În ochii tăi nu văd farmece culori
Buzele mele doar reci suspine-ţi sorb
Înstrăinat eu sunt de al tău corp

Cuvintele mele acelaş sens au
De ce dar de la început nu te iritau?
Şi iar te îmbraci în enigmatice tăceri
Să le-nţeleg nu mai am eu puteri

Nimeni în viaţă de bine nu fuge
Aşa se întâmplă când ploaia întruna curge
Tu-mi spui că aşa-i mai bine pentru noi
Şi că soarta de va vrea vom fi iar în doi

Dar să ştii că dragostea e fină
Şi tot ce-a fost nu mai revine
Ieri eu puteam să mor pentru tine
Astăzi însă inima mea mai mult nu-ţi aparţine