Când te-am văzut cerul s-a înseninat
Şi nu mai era un tavan afumat
Ce-mi sugera un fad viitor apropiat
Când te-am auzit clopoţeii au sunat
Şi m-au trezit dintr-un somn adânc, uitat
Liniştea în fluturaşi a explodat
Nu cred în asemenea poveşti
Să fii deosebită asta îţi doreşti
Toţi te privesc eu cel mai insistent
Cu cât mai mult cu atât mai imprudent
Simt că adânc o să regret
De benevol eu pier
Ce infantil am fost când m-am lăsat ales
A fost un joc cu al meu insucces
Rămasem doar cu-n dulce amar înţeles
Nu vreau mai mult la asta să mă gândesc
Aleg tăcerea nu mai vreau să greşesc
Şi ce ţi-am spus cândva nu-mi mai amintesc
Orice n-aş face oricum va fi greşit
Mă amuză rolul ce mi l-ai oferit
Nu este cazul banal de a te servi
Eşti mai deşteaptă decât ai părut a fi
Te dai la toţi în braţe doar eu sunt ignorat
Ce stranii nepăsări le faci prea accentuat
Nu mai întoarce capul pentru a mă privi
Fii mai deşteaptă decât ai părut a fi
Când trec pe lângă tine te faci că nu mă vezi
Figurile acestea le faci cu nişte ochi prea verzi
Orice n-ai face oricum nu te-ai ivi
Mereu vei fi alta decât pari a fi
De la prima vedere nu ţi-am părut deosebit
De la a doua tăcere tu te-ai răzgândit
Bombonico, ce-ai făcut cu mine?
Bombonico, tu şi alta nimeni
Bombonico, am luat din mâna ta
Bombonico, o bombonea…
Întâmplător ai apărut
O pietricică de smarald din noapte a căzut
Şi deliciosul gust
Niciodată în viaţă n-o să-l uit
Bombonico, nu mă chinui
Bombonico, nu mai vorbi
Bombonico, am luat din gura ta
Bombonico, o bombonea…
Şi fără să vreau la tine gându-mi zboară
În faţa mea chipul tău-mi apare
Şoptind numele tău
Şi fără să vreau al tău număr culeg
Mă las dus de val în care mă-nec
Auzind glasul tău
Bombonico, nu mă-nebuni
Bombonico, nu mai fugi
Bombonico, pe burtica ta
Bombonico, ai o bombonea…