Fără inimă mintea minte…
Fără minte inima exagerează…

Nu există ratare, există firesc…
Nu există controlul absolut, există armonie…

Mintea liniştită nu este deşteaptă şi nu este proastă…
Mintea liniştită nu se grăbeşte şi nu întârzie nicăieri…
Mintea liniştită se strecoară neatinsă prin orice plasă a succesului şi insuccesului…

Nu te poţi naşte din nou, dacă mai întâi nu ai murit…
Nu te poţi găsi pe tine, dacă mai întâi nu ai renunţat la sine…

Nu există supranatural, există firesc necunoscut…

Cea mai scurtă cale spre fericire este sinceritatea…

Cea mai mare minune care îți poate schimba viața este conștientizarea că nu există minuni…

Eu sunt cel ce sunt
Nemuritor şi divin
Emanat în lumea cu numele
Schimbător şi finit

Prisma de aici
Reflectă în iluzii
Orice mişcare orice gând

Fericirea supremă
Când mă văd de iluzii diferit
Când eu sunt cel ce sunt

Mă mişc, deci exist…
Cuget, deci exist…
Conştientizez, deci exist…

Eu conştientizez…
Conştientizez, deci exist…
Conştientizarea conştientizării caută sensul…

Totul are un început şi un sfârşit…
Nu ştiu ce a fost înainte de început şi ce va fi după sfârşit…
Eliberarea de trecut şi viitor mă aduce în prezent…

Conştientizarea simţului că mie îmi este bine, este fericirea…
Conştientizarea simţului că mie îmi este rău, este nefericirea…
Conştientizarea conştientizării caută sensul…
Eu tind spre fericire…

Totul are un început şi un sfârşit…
Mă aflu temporar în această lume materială…
Tot ce este trecător este o iluzie…
Am venit material nimic şi voi pleca material nimic…
Conştientizarea conştientizării caută sensul…
Viaţa materială nu are sens material…

Plecarea benevolă din această viaţă mă va aduce în acelaşi necunoscut din care am venit…
Tot acelaşi necunoscut în care mai devreme sau mai târziu voi ajunge firesc…
Nu văd sensul vieţii materiale dar nici sensul renunţării la ea…

Și rămâne doar să aleg un rol…
Robul întemniţat sau copilul ce se joacă de un secol?…

Unui fluture în zbor
Sub a stelelor decor
Plin de tainică dorinţă
Dus de val în neştiinţă
Abătut din calea sa
Refuzându-şi a sa stea
Întorcând totul pe dos
Haosul i-a devenit frumos

Palidă îi pare luna
Nu-i aşa ca-n totdeauna
O luminiţă e de vină
Că la răpit şi îl alină
Nu a mai văzut vreodată
O strălucire mai curată
Perfectă unica clipire
Fermecătoare ademenire
Se apropie, ea creşte
O căldură-l înveleşte
Pasiunea îl dansează
E lângă ea! o savurează
Mişcare jucăuşă are
Atât de inocentă pare
Se înfierbântă, îndrăzneşte
Se aruncă-n ea… orbeşte…
În agonie el se zbate
Să respire nu mai poate
Aripiorele au luat foc
Flacăra la mistuit de tot
Nu a mai ramas nimic
Ce a fost e doar un mit…

Ca un fluture în zbor
Fost-am ars pe un rug de amor
Nici cenuşă nu mai sânt
Nu am corp şi nu am gând…